Savanții clasifică bunurile funerare în două mari categorii: „shengqi” (articole pentru cei vii) și „mingqi” (articole pentru morți). „Shengqi” se referă în primul rând la bunurile personale ale decedatului care au fost folosite în timpul vieții lor; aceste articole servesc la evidențierea statutului social și a gusturilor personale ale ocupantului mormântului-exemplele includ topurile de luptă-de bronz găsite în Mormântul lui Fu Hao și Lampa Palatului Changxin din Mormintele Han de la Mawangdui.
„Mingqi” (cunoscut și ca „mingqi” sau „vase cu spirit”) se referă la obiecte create special pentru înmormântare, care nu erau destinate utilizării în viața de zi cu zi; funcția lor era de a construi un mediu idealizat pentru viața de apoi a defunctului. „Mingqi” sunt de obicei realizate din materiale precum ceramică, porțelan, lemn și piatră și iau forma diferitelor vase rituale, ustensile zilnice, unelte, arme, modele arhitecturale și chiar figurine de oameni și animale domestice. Acest obicei este adânc înrădăcinat în filosofia funerară de a „sluji morții așa cum cineva slujește pe cei vii”, având ca scop „recrearea” vieții sociale de zi cu zi a dinastiei Han pentru ocupantul mormântului.
De exemplu, modelele de fântâni de ceramică găsite frecvent în mormintele Han au o dublă semnificație: simbolizează atât alimentarea cu apă esențială pentru viața și producția de zi cu zi, cât și depozitarea produselor alimentare. Meșteșugul „mingqi” a evoluat de-a lungul timpului-așa cum este exemplificat de ceramica „sancai” (glazură tri-coloră) din dinastia Tang și „mingqi” de hârtie din dinastia Song-și formele, ansamblurile și cantitățile lor specifice reflectă adesea ritualurile sociale și ierarhice ierarhice predominante.